ARMAREA UNEI CASE, CONTROVERSE ȘI REALITĂȚI

    Cât fier- beton intră la o casă? O întrebare care îi frământă pe toți cei care doresc să construiască o casă.
    Dacă ne punem puțin pe treabă putem calcula în mare un volum de căramidă, poate și un volum de beton și chiar lemnul care poate intra la o casă, însă în ceea ce privește fierul doar inginerul de rezistență ne poate ajuta.  Poate, din cauza acestei temeri că nu putem controla sau verifica devenim câteodată suspicioși. 
   Haideți să încercăm să clarificăm această nelămurită problemă.
   În primul rând construcțiile din beton armat reprezintă o soluție relativ nouă de construire, primele încercări timide făcându-se prin anii '20 - '30, construcții cu armări parțiale în funcție de dorința și știința fiecărui inginer structurist. Prima reglementare de proiectare la noi în țară a fost în 1941, aceasta fiind un răspuns direct la cutremurul din 1940, reglementări preluate parțial dintr-un normativ italian, iar după aceste reglementari, în 1963 a aparut un normativ mai complet privind proiectarea în zonele seismice din România.
   După cutremurul devastator din 4 martie 1977, datorită efectelor distructive dar și a multor date obținute în urma studiului acestor efecte s-a ajuns la concluzia că este necesar un nou normativ.  Astfel vom observa o legătură directă între cutremure și normativele de proiectare seismică.
   Având în spate câteva decenii de proiectare dar și două cutremure mari de unde s-au putut aduna date, normativele de proiectare devin din ce in ce mai complexe și cu reguli de armare mai clare și mai stricte. Armarea fundațiilor, a stâlpilor, a grinzilor și a planșeelor se face după niște reguli normate si nu prin simple propuneri individuale de armare cum se făcea la început de secol. Astfel, ajungem la concluzia că dupa anii '80 se știa clar ce cantitate de fier intră la o construcție.   
   Un alt pas important este editarea normativului P100-92, acesta fiind mult mai complet dar în același timp având și date de referință ale cutremurului din 30 august 1986. De aici încolo procentele de armare se vor mări, acest fenomen fiind în general un raspuns al datelor adunate pe parcursul deceniilor dar în mare parte și datorită calculelor avansate făcute pe calculatoare performante, calcule ce vor duce la găsirea unor coeficienți optimi de armare. 
   Ultimul normativ de proiectare seismică, respectiv P100/2019 este un normativ complex ce însumează aproape un secol de căutări privind structurile de beton armat.
   Știind aceste date este ușor să ne dăm seama de ce părinții și bunicii noștri construiau case cu mai puțin fier-beton, însă proiectarea seismică actuală trebuie să țină cont de normativele actuale, fapt ce determină folosirea unei cantități puțin mai mari de fier-beton. Acest mit de "armare excesiva" este de fapt raportarea noastra la trecutul apropiat, la construcțiile părinților și bunicilor, construcțiile actuale intimidându-ne. Trebuie să privim lucrurile puțin mai relaxat, deoarece, în fapt nu are importanță prea mare dacă acum se face o casa cu 2-3 tone de fier mai mult decât in trecut pentru că reprezintă structura de rezistenta, scheletul solid care trebuie să reziste la înca 2-3 cutremure mari. Financiar vorbind putem reduce costurile din finisaje, amenajari, mobilier, însă niciodată nu putem considera că o scutire de 2000 -3000 de euro din fier-betonul calculat cu exactitate este marea economie în construirea unei case.
   Răspunsul la aceste temeri nu are un temei justificat pentru că întotdeauna este mai importantă durabilitatea, stabilitatea si trăinicia unei case, finisajele si mobilierul schimbându-se de la un deceniu la altul în funcție de modă. 

Autor: Oprea Adrian                                                                                                   27.08.2015